Skip to content

o eugenie pentru gandurile tale

February 13, 2012

dragul meu,

iubitule,

am iesit atat de entuziasmata din cladirea aia cu geamuri mari si programari stricte
era luna atat de plina si de galbena
si aerul atat de rece
incat imi crapa capul
de fericire ca vin spre tine
sa te iau pe sus
la o romantica
si inedita
plimbare
cu metroul,
apoi cu ratb-ul
acasa.
as fi luat ceva bun
ca sa sarbatorim momentul
o praji
niste fructe

macar o portocala

sau macar o eugenie

dar m-am uitat (lung) in portofel(ul gol)

si m-am adus pe mine

sfarsit de lume

August 3, 2011

De aceea ma întorc mereu

în atâtea locuri de departe

să mă’ntâlnesc cu mine însumi

şi să mă caut neîncetat,

singurul martor mi”este luna

şi-apoi să fluier bucuors

călcând pe bolovani şi pietre,

sarcina mea e să exist

toată familia mea e drumul.

Pablo Neruda

Sfârşit de lume (Vântul)

motto Isabel Allende/ Portret în sepia

fisherman’s wife short tales – tale of the lake

May 31, 2011

after they moved up north, the fisherman and his wife, right next to the border, they finally found what we were looking for all along:

new life, new peace, new challenges and a big lake full with fish.

but the lake was not for fishing as they and she discovered, it was for different purposes. the fisherman’s wife soon learned that the lake was an animal with a life of it’s own. a totem. every other night when she ran by it, with her fisherman aside,  she could feel the entire lake pouring in her mind and her mind pouring into the lake. that was right, that was no lake for fishing fish. ‘t was a lake to fish for thoughts, peace of mind and clear breath. she knew that the fisherman had some kind of spell that he made everything happen.

the world as she knew it changed completely.

new found land

April 6, 2011

here, soon, will be a post about the new land, the promised land, up north, close to the border.

…and maybe some pics.

mi’ar placea

January 4, 2011

mi’ar plăcea sa fiu ceasul care te ţine de încheietură,

de mâna ta aia perfectă,

sau paharul pe care îl duci la buze,

buzele tale alea perfecte,

sau mai bine vinul pe care îl sorbi cu atâta poftă,

dar cel mai mult îmi place să fiu eu,

şi să adorm în fiecare seară,

în îmbrăţişarea ta perfectă

je suis malade

October 20, 2010

je suis obsédé: nu mă pot concentra pe altceva, nici nu’mi doresc…îhîmm!

j’ai hypertension: te  simt de departe, am un super’radar care incepe să zbată ca nebunu’ în piept, în urechi, în tâmple, pe măsură ce te apropii

i ont la fièvre: ….

je suis hiper: de la cioco şi de la vin, mai am ninţel şi mă sui pi capu’ tău, unde o să încep să merg&ţopăi în mâini, o să’mi iau avânt ş’o să mă arunc cu limba pe obrazul tău drept, până la buze, unde mă voi topi ca să mă sorbi dintr’un sărut

je suis en délire: ăăăăăăă, deci da, e posibil.

clueless

September 22, 2010

my dear,

thank you for your offlines. i usually don’t initiate conversation because i don’t get the chance, u’re offline most of the time and when u’re online, i’m sometimes missing and usually not paying attention to the list, so i gladly count on ur eagerness to talk to me.

i’ve been wanting to write u email, but i get inspired only  when i wash my teeth or my feet and by the time i finish (those being activities that i particularly like) i forget how i started.  i remember the next time i wash my teeth. so whenever I am in front of computer i want to start an email, i really do, but i get carried away, because of internet.. u know :D

so right now I need to go and wash up so i figured i should write before actually getting into the shower so u don’t think i forget, cause i would have. i couldn’t forget about u ever (i tried to, i did), so that is something we don’t worry about. just that the more i think the more i get confused, the more confused i get the more i tell myself i need to think about it. i do. i’m (unsuccessfully) trying to wash it off. i am confused because of you being so consistent about this this time and u don’t know the half of it, i mean what tsunami u summon when u act like that and i don’t exactly know either, but i have this advantage on you of being me.

so i’ve seen this nordic (i think) movie once, about a strange couple (they kept running into each other) and someone said at a certain point that men and women react differently to love: men expect to be surprised and women..well they love based on a decision… that stick with me because I thought is silly and very untrue, women want to be devoured (if possible) by surprise (happy ones), but here I am trying to decide if i should let myself fall again for you or not.. last time the mess i made disabled me for other human contact.

and what scares me most is that after years of classifying ‘us’ as a circumstantial craziness here u come…shaking me off my wits.

i’ll say bye for now,  is too late and i really need to go do the washing ritual. i’ll be persistently  trying not to think of u while persistently brushing my teeth.

material girl

September 20, 2010

stai!

deci daaa!

da,da,da! m’am bucurat mai ceva decât un copil, am aşteptat cu ardoare momentul, după ce i’am dat de n’şpe mii de ori linkuri pe mess, cu cele mai faine noi fosile, de am înnebunit, mai întâi eu şi apoi el (numa’ că lui i’a trecut), am mirosit la parfumuri pînă am halucinat, am verificat şi răsprobat blugii mai vechi si m’am bagat la regim sănătos să mă asigur ca o sa mă încapa numărul pe care l’am cerut şi da sigur ca da! cu două zile înainte mai aveam ninţel şi ţopăiam de fericire.

da fericire, simţeam o mare fericire în anticiparea momentului, ştiu că zici că sunt o superficială şi o nesimţită, că de el nu mi’a fost dor (ceea ce e fals,chiar mi’a fost, ai fi văzut dacă erai acolo, dar asta’i altă poveste) şi da deja..mă laşi cu  material girl, u s%#¤, dar nu e chiar aşa.  iar în ziua aceea chiar am fost fericită, am fost o zâmbră toată ziua, hiper ca un flubber, iar momentul în care le’am desfăcut şi le’am mirosit, pipăit, probat eram ca un copil care se trezeşte dimineaţa de crăciun şi vede cadourile şi se aruncă pe ele like is the end of the world şi se bucură nu doar de ele, care sunt exact ce visa, ci şi gândindu’se că e iubit aşa cum e şi a fost iertat pt toate nebuniile care le’a făcut tot anul şi stai că n’am terminat că de fapt asta vroiam să’ţi spun că a fost o fericire autentică, sparkling, chiar dacă legată de lucruri atît de materiale (fabulous illusions of maya, take me!), a fost poate singura dată pe vara asta (ştiu că e deja toamna, dar nu se pune, că pâna nu’mi intră frigu’n oase tot vară mi’e)(şi nu mă mai întrerupe!) cînd am fost atât de fericită şi nici nu m’am simţit vinovată că sunt o superficială, nici nu mă gandesc că e o regresie…

deci să mă laşi cu prostiile tale! e minunat să iţi doreşti ceva foarte mult şi să exite un  plan concret în care să îl obţii, să îţi dai seama că e exact cum credeai, că e al tău şi ţi se potriveşte de minune. getting what u want and then wanting what u got, it’s nice for a change.

missing

September 6, 2010

I’m missing an eye (the one behind my left year), a little bit of my sight

that’s how  I don’t have the big picture.

I’m missing two ribs, upper left, middle right

it helps me breath more, not better.

I’m missing the sea, the sunshine, the sand, the stars,

that’s why I’m mourning every morning when the phone rings.

My front teeth are chipped,

from that silly accident, in spring.

Fixable.

I’m missing that one final screw,

that’s why I fall apart into pieces every now and then,

when I fall into someone.

It takes more and more to figure out how all pieces fall together.

…de sanziene

August 30, 2010

“<Este foarte  adevarat, este intocmai asa. Tot ce apartine lumii noastre seamana cu restul lumii noastre. Am citit odata ca Fat Frumos trebuia sa ghiceasca un mar de aur dintr’o suta de mere care erau numai poleite cu aur. Daca nu ghicea i se taia capul. Cu noi se intampla exact acelasi lucru. Ca sa putem iesi din pantecul balenei, trebuie sa ghicim, printre miliardele de lucruri ale lumii noastre, acel unic exemplar care nu apartine lumii noastre, dar care, aparent, nu se deosebeste intru nimic de celelalte miliarde de lucruri la fel cu el. Daca nu’l ghicim, suntem pierduti, ni se taie capul. Din fericire ni s-a lasat o viata intreaga ca sa’l ghicim. >”