Skip to content

material girl

September 20, 2010

stai!

deci daaa!

da,da,da! m’am bucurat mai ceva decât un copil, am aşteptat cu ardoare momentul, după ce i’am dat de n’şpe mii de ori linkuri pe mess, cu cele mai faine noi fosile, de am înnebunit, mai întâi eu şi apoi el (numa’ că lui i’a trecut), am mirosit la parfumuri pînă am halucinat, am verificat şi răsprobat blugii mai vechi si m’am bagat la regim sănătos să mă asigur ca o sa mă încapa numărul pe care l’am cerut şi da sigur ca da! cu două zile înainte mai aveam ninţel şi ţopăiam de fericire.

da fericire, simţeam o mare fericire în anticiparea momentului, ştiu că zici că sunt o superficială şi o nesimţită, că de el nu mi’a fost dor (ceea ce e fals,chiar mi’a fost, ai fi văzut dacă erai acolo, dar asta’i altă poveste) şi da deja..mă laşi cu  material girl, u s%#¤, dar nu e chiar aşa.  iar în ziua aceea chiar am fost fericită, am fost o zâmbră toată ziua, hiper ca un flubber, iar momentul în care le’am desfăcut şi le’am mirosit, pipăit, probat eram ca un copil care se trezeşte dimineaţa de crăciun şi vede cadourile şi se aruncă pe ele like is the end of the world şi se bucură nu doar de ele, care sunt exact ce visa, ci şi gândindu’se că e iubit aşa cum e şi a fost iertat pt toate nebuniile care le’a făcut tot anul şi stai că n’am terminat că de fapt asta vroiam să’ţi spun că a fost o fericire autentică, sparkling, chiar dacă legată de lucruri atît de materiale (fabulous illusions of maya, take me!), a fost poate singura dată pe vara asta (ştiu că e deja toamna, dar nu se pune, că pâna nu’mi intră frigu’n oase tot vară mi’e)(şi nu mă mai întrerupe!) cînd am fost atât de fericită şi nici nu m’am simţit vinovată că sunt o superficială, nici nu mă gandesc că e o regresie…

deci să mă laşi cu prostiile tale! e minunat să iţi doreşti ceva foarte mult şi să exite un  plan concret în care să îl obţii, să îţi dai seama că e exact cum credeai, că e al tău şi ţi se potriveşte de minune. getting what u want and then wanting what u got, it’s nice for a change.

Advertisements

missing

September 6, 2010

I’m missing an eye (the one behind my left year), a little bit of my sight

that’s how  I don’t have the big picture.

I’m missing two ribs, upper left, middle right

it helps me breath more, not better.

I’m missing the sea, the sunshine, the sand, the stars,

that’s why I’m mourning every morning when the phone rings.

My front teeth are chipped,

from that silly accident, in spring.

Fixable.

I’m missing that one final screw,

that’s why I fall apart into pieces every now and then,

when I fall into someone.

It takes more and more to figure out how all pieces fall together.

…de sanziene

August 30, 2010

“<Este foarte  adevarat, este intocmai asa. Tot ce apartine lumii noastre seamana cu restul lumii noastre. Am citit odata ca Fat Frumos trebuia sa ghiceasca un mar de aur dintr’o suta de mere care erau numai poleite cu aur. Daca nu ghicea i se taia capul. Cu noi se intampla exact acelasi lucru. Ca sa putem iesi din pantecul balenei, trebuie sa ghicim, printre miliardele de lucruri ale lumii noastre, acel unic exemplar care nu apartine lumii noastre, dar care, aparent, nu se deosebeste intru nimic de celelalte miliarde de lucruri la fel cu el. Daca nu’l ghicim, suntem pierduti, ni se taie capul. Din fericire ni s-a lasat o viata intreaga ca sa’l ghicim. >”

what’s a girl supposed to do?

August 27, 2010
acuuu’ zilele astea mi le’am luat să fie zile libere, nu concediu. să zicem că în concediu am fost (bcn, prg, vv should cover).
zile în care să nu fac nimic, să stau eu cu mine, să citesc, să o ard pe net, să dorm aiurea, what’ever! si dupa o saptamana de asa destrabal… it still feels great!
rebeliune de zile mari si lungi de internet, somn, filme, bloguri, junk food, somn, filme, junk. stiu, cam ‘juvenile’, daaaaar dupa o primavara lucrata 10-12h/ zi, neavand weekenduri autentice, fara spatiu si timp psihic pt mine, o deriva ca asta e tot ce mi-am dorit.
poate ar fi trebuit, ca pe langa aceste nimicuri de facut sa imi propun si ceva de suflet…o minimeditatie, acolo de proba…wtf did I do with myself the last 3 months, last 6, last year kind of thing….neeeah! come what may:  maties, full speed ahead, do not look back!
urmeaza o rebeliune împotriva rebeliunii – (deep) cleaning (about time for God’s sake!), citit carti(remember how?), laundry (me+washing machine=luv), cooking (hmm..if I could only remember how a pan looks like), thinking (..error..system at risk…abort mission), bike(:X:X:X), samd.
si totusi maslow avea dreptate (damn!!). on my way to the top of the pyramid somethin’s missing. these me, myself and  the internet days were supposed to keep me away from this hole..in my soul(dam u aerosmith!).  cand colo fix pix! cause  it became so tediously self evident! i also need love (dam u lenon!), old fashion, ridiculous, out of this world, love(damn u carrie!).
… asadar între  looking for the spark şi hai la a doua întâlnire just to make sure is not gonna happen…think! where did- do I go wrong?! where do they go wrong?.  is it me? is it the global warming? solar explosions? are the 2010’s? where is it? i mean him!.
i sooooo wish that i didn’t wish it that bad, i sooo wish patience as  a virtue.  sau oare l’am ratat, din aroganta, din ignoranta, din orgoliu? spune’ti’mi voi google, wikipedia si nytimes!
si uite asa vin intrebarile existentiale si existentialiste de tulbura dulceata de dolce far niente si uite’asa te prinde unu noaptea si’ti dai seama ca moaaama ce somn imi e si hai sa sleep myself to ignorance. blissful ignorance.

roxy mox

August 25, 2010

ne’am vazut dupa  doua ore si jumate de asteptare care au trecut ca 5(e drept nu in viscol, ci la terasa)…si dupa 3 ani care au trecut in a blink. 3 ani dupa 9 luni de roomate’ ing.  hardcore roomate’ ing.  un roller coaster emotional,  acolo in militari, pe strada politehnicii :)).

acum rad amintindu’mi aparatul de epilat la 1 noaptea si tastatura aia veche si asteptat randul la baie cu orele, dar atunci as fi ucis  :)) (intre timp am invatat sa injur).  in schimb acum as ucide pentru discutiile si insight’urile de atunci.  stii senzatia aia cand te loveste un camion? exact asa erau discutiile pana noaptea tarziu, cand ma anliza de la maduva spinarii pana la vasele capilare si imi lovea un psihanalism din’asta de’al ei de-mi trebuiau 2 zile sa-mi revin. un camion psihanalitic exact asta! lucid si necrutator!

psi’camionul era putin deprimat. camioana rox. roxy mox. putin trista, insotita de motivul tristetii, de productie franceza, wearing  a litle elecric guitar and an electric  little speaker, but let’s leave him in the musical background si revenim…

deci rox mox dupa 3 ani, radiind ca de obicei, un zambet de 10 000 Watts si o super french freza.  dupa ce si-a revenit din impresia de woow ce fain e pe lipscani, ce mai de terase, ce mai de lume, ce atmosfera, dar ce cauta ghena asta de gunoi in mijlocul strazii, vaaai ce local dragut,  ce bine aratam toate, cata pofta de viata in batranul bucuresti, ce noroc pe voi sa aveti parte de asa ceva. prin comparatie se pare ca parisul este prafuit, invechit, batran si imbatranitor, too old school. se pare ca dupa ce treci de prima impresie de woow paris, nu mai e deosebit. terasele noastre nu se compara cu ale lor,  nici atmosfera, nici oamenii, poate doar preturile.  de necrezut!! doar de cercetat!

deci da, de data asta nu ne’a lovit niciun camion, we sat safely on the side terraces. a fost ‘doar’ an improvised girls night out, in care am luat terasele la rand, ne-am imbatat (unii dintre noi, mai eficienti fiind), ne’am hlizit de mama focului, ne’am minunat de ce’am intinerit :)), am concluzionat ca trebuie sa vedem parisul, ca in bucuresti nu e chiar asa naspa. si poate nici parisul n’ar fi if it didn’t lack friends.

la geta

August 18, 2010

dacă e de fiţe, nu putem lipsi noi, pe lângă  toată floarea corporatistă de la victoriei – aviatorilor. mâncare, se spune, foarte gustoasă, ieftină şi multă (genul meu). în plus serviciile şi atitudinea gazdei, exact ca la mama acasă – dacă nu’ţi convine ceva ţine pentru tine, nu mai sta în drum, nu mai e decât o porţie, ai terminat? că mai aşteaptă alţii. la geta se serveşte doar prânzul, găteşte cu răspundere şi e deschis doar l-v. ce e greu accesibil, bun, de fiţe e de noi.

aşa am mers la ceas de prânz, când soarele bătea cel mai tare, cu indicaţii truncheate, la terasa cu umbrele roşii. ne’a citit geta din prima că eram first timers, după dezorientarea din priviri pt că stăteam la coada pentru ‘to go’. ‘da’ cine v’a trimis, nu v’a făcut şi instructajul? uite aşezaţi’vă frumos la masă aici să mâncaţi ca oamenii. aşa! în farfurii de porţelan, ca omu” (porţelan?!!)

mâncarea a fost bună, dar nu chiar aşa deosebită cum se zvoneşte  (deh, dacă ai o mamă care gateşte ca a mea e greu să fii impresionată). berea ieftină- biiiig plus.  lumea care era acolo majoritatea  de fiţe, dar şi mai bumps. am aşteptat o groază după notă, care era greşită (in plus of course). vedeţi că de mâine închid pentru o lună. vacanţă. dup’aia să mai veniţi.

deci da, la pomul lăudat nu te duci cu sacul (de aşteptări). nu că ne aşteptam la o epifanie a simţurilor. mai degrabă la un local cu mâncare bună, fancy in a natzi kind of way. poate că nici geta nu era în formă, în ultima zi înainte de concediu.

tre’ să mai mergem o dată. cel puţin.

ar fi putut fi

August 5, 2010

ar fi trebuit sa fie cea mai secetoasa vara ever

ar fi trebuit sa mergem la munte, mai mult ca la mare

ar fi trebuit sa mergem la vanatoare de ursi polari cu domnu’ bomba

si sa calarim aurora boreala daca tot ajungem la pol

ar fi trebuit sa ne indragostim nebuneste si sa iubim ca descreieratii

ar fi trebuit sa citim numai poezie

si sa incepem sa credem in oameni, pasari si ursi panda

ar fi trebuit sa renuntam la kfc, alcool si tutun

ar fi trebuit sa radem mai putin strident

si sa nu ne mai distreze orice prostiiii

ar fi trebuit sa ne vina mintile la cap