contrast topics in film history – (very)personal choices

mary and max
e o animaţie făcută în stilul celor de plastilină, de un grotesc ieşit din comun, culorile mohorâte te fac să’ţi tai venele, iar petele de culoare, accidentale şi sinistre  a la adams family. o poveste plină de candoare şi extrem de înduioşătoare, intre o fetiţă şi un bătrân care devin pen friends &friends for life. vârste, culturi, conceptii diferite unite de hazard, obsesie pt dulciuri, goblets şi prienetenie
mary: 8 years old, lives in australia, has eyes the colour of muddy puddles and birthmark the colour of poo. favourite colour is brown and favorite food is sweetened condensed milk followed closely by chocolate. would like a real friend who isn’t made out of seashells, twigs or chicken bones…
max: three hundred pound, six foot three, atheistic jewish new yorker  who has aspergers syndrome and an addiction to chocolate hot dogs, the new york lottery and national geographics. wants a friend who isn’t invisible, a pet or a rubber figurine.

inglorious basterds

contrastul adictive de aici e combinaţia de funny&blood bath. mi s’a părut, la început, indecent să râd cu atâta poftă, cu lacrimi, la un film despre asemenea atrocităţi, scalpări, bloodsplashes…’mmm depăşit rapid momentul, pt că nu e un funny moralizator sau subtil,documentar, este pur şi simplu hillarios; atrocităţile nu sunt chiar atât de atroce, că doar the bad guys get it, iar cum istoria e luată doar ca pretext pentru a spune o poveste într’un anumit fel, inconfundabil, tarantinian, replicile geniale şi umorul macabru te fac să vezi şi revezi şi revezi şi revezi filmul

avatar
că am văzut toţi avatar şi că ne’a plăcut, măcar realizarea, e normal. din nou, chiar dacă povestea e previzibilă felul în care’i ilustrată face toţi banii. m’au impresionat toate scenele, personajele, peisajele, culorile, povestea mesajele, TOT. nu pot spune că dintre scene, mi’a placut una mai mult decât celelalte, dar scena de sex o iau ca exemplu de contrast pentru erotic şi sacru. este o scenă foarte faină şi firească, precum întregul film, dar o consider contrastantă pentru că e în opoziţie cu felul în care e “povestit” sexul în ultimele n’şpe filme pe care le’am văzut. sexul ca plăcere, joc, nevoie, ca means to a way, ca iubire, etc, dar niciodată ca sacru, deci este un contrast doar in raport cu unele clişee să zicem clasice…

hmmm de ce contraste, pentru că aşa’mi place!!!  pentru că lumea mea are contraste şi dacă nu are trebuie inventate şi dacă nu apar…, well then I’ll just have to project & argument them into reality :)